|
| Autor |
Mesaj |
Crysty
The BOSS

Data inscrierii: 09/Sep/2008
Mesaje: 250
|
Se află însă reprezentanţi ai populaţiilor care s-au stabilit în spaţiul carpato-danubiano-pontic care consideră că românii sunt cei mai vechi locuitori din aceste zone. Spre exemplu Anonymus relatează faptul că maghiarii găsesc în Pannonia o populaţie numeroasă alcătuită din mai multe neamuri: „sclauii” –sclavii, „bulgarii” şi „vlahii” adică păstorii romanilor.
Lucrarea „Viaţa Sfântului Gerard” ne dăruiește informaţii despre formaţiunile politice româneşti din secolul XI ce intră în conflict cu suzeranitatea maghiară (în Banat-voievodatul lui Ahtum cu capitala la Morisena, în Transilvania-voievodatul lui Geula cel Tânăr cu capitala la Bălgrad).
În anul 1791, la Viena, istoricul ungur Hustzei Andras, autorul cărţii „Vechea şi Noua Dacie” scrie că „românii sunt urmaşii geţilor” şi ai „vechilor colonii romane”, limba lor este atât de apropiată de acea veche romană(latina), încât românii (valahii) sunt în Transilvania descendenţii celor două popoare antice amintite.
Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea , îndată ce românii din Transilvania au cerut drepturi politice egale cu celelalte popoare ale Imperiului Habsburgic , istoricii străini au recunoscut originea latină a limbii şi poporului român , minus să nege continuitatea lui in spaţiul carpato-danubiano-pontic . Pentru a le contesta cererile lor îndreptăţite, în secolul al XVIII-lea, Eder, Sulzer, Engel, şi ulterior aceea o pleiadă întreagă de istorici sau oameni politici , au contestat formarea românilor pe teritoriul vechii Dacii.
1. Precursorii lui Robert Roesler şi contestarii lor
În contextul în care românii din Transilvania desfăşoară acţiuni în vederea emancipării naţionale apar unele teorii menite să servească intereselor politice stăpânilor alogeni.
Astfel, Szamoskozy Istvan susţine într-o lucrare din anul 1593 că românii sunt urmaşii coloniştilor romani. Pe urmă domnia lui Mihai Viteazul afirmă însăcă românii nu sunt urmaşii coloniştilor aduşi de Traian în Dacia, întrucat romanii sunt mutaţi la sud de Dunăre. Acest istoric este primul care contestă în scris autohtonia şi continuitatea românilor în Dacia. Este combătut de cărturarii saşi L. Toppeltinus şi J. Troster.
În anii 1781-1782 apare la Viena o lucrare în trei volume scrisă de Franz Joseph Sulzer care suţine că Dacia a fost părăsită iar românii nu se trag din coloniştii romani ci s-au compus ca popor în Peninsula Balcanică, unde primesc influenţa slavă şi îmbrăţişează credinţa ortodoxă;trec fluviul în două etape-la sfârşitul secolului al XIII-lea, când sunt atacaţi de împăratul Isaac Angelos, ca de pildă şi după marea invazie a trătarilor(1241), când „Cumania era golită de toţi locuitorii” iar în Transilvania românii se aşează după venirea ungurilor şi de aceea nu au drepturi politice. Însă Sulzer nu-şi convinge contemporanii. Chiar în timpul răscoalei condusă de Horea, un învăţat sas, Michael Lebrecht, scrie că românii, ca urmaşi ai romanilor, sunt „cei mai vechi locuitori ai acestor regiuni”. Trei ani mai târziu, un renumit cărturar englez, Gibbon, specializat în istoria Imperiului Roman, arată că în Dacia, după retragerea aureliană, rămâne „o parte însemnată din locuitorii ei, care mai mare groază aveau de emigrare decât de stăpânitorul got”. De la aceşti locuitori, migratorii învaţă agricultura si obiceiurile lumii civilizate.
Mişcarea naţională românească din 1791 este comentată defavorabil de I. C. Eder şi de Bolla Marton . Primul găseşte astfel prilejul de a relua ideile lui Sulzer: românii nu au origine romana; ei emigrează de la nord de Dunăre, în secolul al XIII-lea şi nu au nici un drept în Transilvania. Bolla încearcă chiar să demonstreze că românii sunt de origine bulgară, de aceea li se spune „volohi”.
Engel susţine că locuitorii de origine romană revin în nordul Dunării prin anii 811-813, când ţarul bulgar Krum îi nimiceşte pe avari. Potrivit acestuia, românii vin în Transilvania în secolul al IX-lea. Tot el vorbeşte despre o posibilă colonizare a Maramureşului cu vlahi din jurul Constantinopolului, trimişi de împăratul Andronic al II-lea Paleologul în susținerea regelui ungar Ladislau Cumanul, cu prilejul unei campanii contra tătarilor. |
|
|
  |
 |
|
|
|
|
|
 |
|
 |
 |